Anual, pe 1 august este sărbătorită ziua internațională de luptă împotriva cancerului pulmonar, având scopul de conștientizare și de prevenire a acestei afecțiuni oncologice, diagnosticată adesea tardiv, avansată loco-regional sau chiar diseminată la distanță.

Cancerul bronho-pulmonar reprezintă una dintre cele mai severe consecințe ale fumatului, având cea mai mare incidență și mortalitate la nivel mondial.

Definiție și tipuri histopatologice 

Cancerul pulmonar este afecțiunea malignă care se dezvoltă la nivelul plămânilor și apare atunci când celulele anormale de la nivelul acestora se divid necontrolat și dobândesc capacitatea de a se răspândi la distanță.

Din punct de vedere histopatologic, cancerele bronho-pulmonare se împart în 2 tipuri: cancere bronho-pulmonare non-microcelulare și cancere bronho-pulmonare microcelulare (cu celulă mică).

Cancerele pulmonare non-microcelulare sunt cele mai frecvente și se împart la rândul lor în adenocarcinoame, carcinoame scuamoase și carcinoame cu celule mari. În afara acestor tipuri histopatologice, există și alte tipuri histopatologice  mai rare de cancer pulmonar non-microcelular, precum tumorile neuroendocrine, carcinomul adenoscuamos, carcinomul mucoepidermoid, carcinomul sarcomatoid.

Cancerul pulmonar – factori de risc

Principalii factori de risc implicați în apariția cancerului pulmonar sunt reprezentați de:     

∗ Fumat – este principalul factor de risc incriminat în apariția cancerului pulmonar, peste 85% dintre pacienții cu  cancer pulmonar fiind fumători;

∗ Fumatul pasiv;

∗ Expunerea la anumite substanțe chimice cu proprietăți radioactive, la azbest, arsenic, crom, nichel;

∗ Poluarea aerului;

∗ Radioterapia toracică în antecedente;

∗ Istoric familial de cancer pulmonar;

∗ Anumite afecțiuni pulmonare cronice, precum bronhopneumopatia obstructivă cronică, fibroza pulmonară;

∗ Consumul de alcool;

∗ Vârsta peste 65 ani.

Simptomatologia cancerului pulmonar

În stadiile incipiente, cancerul bronho-pulmonar este asimptomatic, motiv pentru care în marea majoritate a cazurilor este diagnosticat tardiv, în stadii inoperabile.

Principalele simptome sunt reprezentate de:

• Tuse persistentă sau schimbarea caracterului tusei, simptom considerat adesea normal și ignorat de către fumători;
• Hemoptizie (expectorația cu striuri de sânge);
• Durere toracică;
• Dificultate în respirație;
• Răgușeală;
• Stare de oboseală;
• Lipsa poftei de mâncare;
• Scădere involuntară în greutate;
• Dureri osoase;
• Infecții respiratorii recurente.

Simptomele de alarmă, care ar trebui să trimită pacientul la medic, au fost abreviate în “BREATHE”, a căror semnificație este: B (blood) – tuse cu sânge, R (recurrent) – infecții respiratorii recurente, E (endurring) – tuse persistentă, A (ache) – durere toracică, T (trouble breathing) – dificultate în respirație, H  (hoarseness) – răgușeală și E (exhaustion) – epuizare.

 Cancerul pulmonar – complicații

În evoluția sa, cancerul bronho-pulmonar poate avea numeroase complicații, precum:

• Tulburări respiratorii, cauzate de creșterea în dimensiune a tumorii pulmonare ce poate determina compresiune sau obstrucție la nivelul căilor respiratorii, cât și de apariția de colecții lichidiene sau abcese pulmonare ce îngreunează expansiunea alveolară;
• Hemoptizie (expectorație cu sânge), determinată prin rupturile septurilor alveolare ce apar în evoluția bolii;
• Pleurezie, prin acumularea de lichid inflamator în învelișul care căptușește plămânii și determină suferință respiratorie ce necesită tratament specific pentru evacuarea lichidului și ușurarea respirației;
• Sindrom de venă cavă superioară, cauzat de compresia sau invazia venei cave și manifestat prin dispnee, cefalee și edem la nivelul feței și membrelor superioare;
• Sindrom Pancoast-Tobias, în cazul tumorilor localizate apical (la vârful plămânului);
• Sindroame paraneoplazice, precum hipercalcemie, sindromul hipersecreției de hormon antidiuretic, hipercoagulabilitate sanguină, hipocratism digital, anemie, neuropatii;
• Durere, în stadiile avansate ale bolii;
• Metastaze prin răspândirea celulelor tumorale la distanță, cu apariția de simptomatologie specifică în funcție de localizarea acestora.

Diagnosticul și stadializarea cancerului pulmonar

Diagnosticul cancerului bronho-pulmonar se stabilește în urma coroborării datelor obținute din anamneză, examenul obiectiv, investigațiile de laborator și imagistice, iar diagnosticul de certitudine este stabilit de rezultatul histopatologic.

În funcție de dimensiunea tumorii, statusul ganglionilor limfatici și prezența sau absența metastazelor la distanță, cancerul pulmonar prezintă 4 stadii, dintre care stadiul 0 este cel mai incipient, de carcinom in situ, iar stadiul IV este cel mai avansat stadiu, cel metastatic, când tumora s-a extins la nivelul celuilalt plămân sau la nivelul altor organe situate la distanță.

Tratamentul cancerului pulmonar

Tratamentul în cancerul bronho-pulmonar este multimodal și se stabilește atât în funcție de stadiul bolii, cât și în funcție de statusul de performanță al pacientului, ideal în cadrul unei echipe multidisciplinare. Acesta poate include intervenție chirurgicală, radioterapie, chimioterapie,  terapii țintite molecular, imunoterapie.

Cancer pulmonar – screening

Conform ghidurilor internaționale de cancer, screeningul cancerului pulmonar este recomandat persoanelor peste 50 ani, care au fumat ≥20 pachete-an, prin efectuarea tomografiei computerizate de torace cu doze reduse (low-dose CT). Evaluarea cantitativă a consumului de tutun se realizează prin intermediul Pachetului-An (PA):

1 PA = nr. de pachete de ţigări fumate/zi x nr. de ani de fumat.

CITEȘTE ȘI: TESTE DE SCREENING

Metode de prevenție ale cancerului pulmonar

Fumatul este principalul factor de risc incriminat în apariția cancerului bronho-pulmonar, așadar renunțarea la fumat reprezintă principala metodă de prevenție a cancerului pulmonar!

Riscul în cazul fumătorilor de a face cancer pulmonar este cumulativ. Prin urmare, riscul de a face cancer crește cu numărul de țigări fumate zilnic și cu durata de timp. De asemenea, în cazul renunțării la fumat, riscul de a face cancer pulmonar scade,  devenind egal cu cel al unei persoane nefumătoare la aproximativ 10-15 ani de la stoparea fumatului.

Consumul de fructe și legume crude, reducerea consumului de alcool, activitatea fizică susținută, contribuie de asemenea la reducerea riscului de a dezvolta cancer pulmonar.

CITEȘTE ȘI: RECOMANDĂRI PENTRU REDUCEREA RISCULUI DE APARIȚIE A CANCERULUI

Mai multe informații despre cancerul pulmonar puteți citi și aici: Ziua Mondială anti Cancer Pulmonar: Cât scade riscul de cancer după renunțarea la fumat

           P.S: A preveni este mai ușor decât a trata!

Fotocredit: Freepik.com